I would like to share with you all, the only Christmas card I received this year. it was drawn, and sent by actual mail by Daniela. I am so very proud I got and and wish to thank the artist for making it and sending it to me. hope it`ll cheer all of you up also .

ho-ho-ho,

jack.

Prezentarea intamplarii o sa o copy-paste mai jos. Ideea pe scurt e ca sambata 5 decembrie de la ora 18 la Euro Cinema Tinerimea Romana, langa parcul Izvor si sala cu acelasi nume a Teatrului Bulandra, se vor putea vedea timp de o ora si un pic scurt-metraje facute de studentii de la Foto-Video, UNARTE. E un fel de micro-festival independent de promovare pentru oamenii de la FVPCI. Prin filmele prezentate se va putea vedea si filmul meu de anul trecut si anume “Transfer“. Daca aveti timp si chef se prea poate sa merite timpul.

Prezentarea primita si de mine pe mail este dupa cum urmeaza :

“Festivalul SHORT ART este o platformă de mediatizare a proiectelor de video art şi short-uriconcepute de studenţii departamentului FVPCI (foto-video şi procesare computerizată a imaginii) din cadrul Universităţii Naţionale de Artă Bucureşti.

Arta video iniţiată de către artiştii vizuali ai jumătăţii de sec.XX a creat în jurul său un domeniu de studiu complex, caleidoscopic, un nou tip de expresie şi noi mijloace de reprezentare a imaginii, cu aplicaţii diverse pe care sora sa mai mare, arta cinematografică nu le poate acoperi:de la proiecţiile video ce compun fundalul vizual al multor concerte până la interacţiunea cu arhitectura prin exploatarea faţadelor multi-media, până la fabularea experimentală în jurul realităţii uzând distorturi de sunet şi lumini, tehnica şi algoritmi, unghiuri de vedere neconvenţionale şi crâmpeie de idei. Deşi aplicaţiile artei video sunt variate marele său merit este arhivarea spontană a efemerului: reflecţii, idei, gesturi, „feelings”… „A man with a movie camera” poate fi oricine atunci când are ceva de spus.

Anul acesta, la prima sa ediţie, se va desfăşura în data de 5 decembrie 2009 la Eurocinema, în paralel cu Seara de Film pentru Tineret organizată de Biblioteca Metropolitană Bucureşti.”

numai bine,

jack.

…. or how my mind was blown away.

Printr-un extrem de ciudat joc al sortii am ajuns vineri seara sa imi traiesc un vis. Nu imi explic nici acum cum exact s-a intamplat. Am primit un telefon de la tata in dimineata zilei cu pricina intrebandu-ma daca merg la Tiger Lillies (la Teatrul Metropolis) in seara aia. Evident am crezut ca se face misto de mine. Dupa vreo 10 minute de dezmeticeala am intrat in apoplexie semi-violenta pentru ca nu aflasem de concertul asta, dar stiam ca am nevoie cu disperare de bilete. Dupa o aventura demna de un roman am reusit sa fac rost de ultimele bilete, desi cam toata lumea, inclusiv cei de la carturesti stiau ca biletele s-au epuizat demult. Se pare insa ca in ziua concertului s-au pus in vanzare biletele neridicate dupa vanzarea online, asa ca am avut un noroc chior si am reusit sa le cumpar in ultimul moment.

Astfel zis am ajuns la concert. Cand au aparut pe scena am avut sentimentul ca visez, ca sunt acasa si ma uit pe un Youtube ultra HD. Orice era plauzibil mai putin faptul ca ma trezisem dimineata ca un cetatean normal care se intreba la ce ora e la TV meciul de rugby cu Italia si ajunsesem seara sa stau intr-o sala de teatru, dupa ce am platit mai nimic pe niste bilete, sa am un loc excelent si sa vad si ascult The Tiger Lillies in Bucuresti. A fost magic. Pot spune fara sa exagerez ca a fost cel mai reusit eveniment cultural la care am participat vreodata. Orice asteptare aveam inainte mi-a fost cu mult depasita. Nici acum nu imi vine sa cred, dar am biletul care zice totusi ca am fost acolo.

Ce fac oamenii astia 3 pe scena nu e un concert. E un intreg spectacol. E o lectie de muzica, de creativitate, de teatru, de profesionalism. Totul este perfect de la sonorizare, la lumini, la scenografie. Nu are rost sa ma apuc sa va povestesc prea multe pentru ca este imposibil pentru mine ca simplu individ sa gasesc cuvintele ce ar exprima perfectiunea.

Au promis ca se vor intoarce. Sper sa se intample asta cat mai repede. Daca nu se va intampla totusi asta am sa fac tot ce pot pentru a ii mai vedea macar odata. E un eveniment din categoria “you had to be there to belive it”.

jack.

pastrand nota postului anterior am zis sa va arat ceva misto gasit de mine pe net, in cautarea unui mai vechi cantec de la Creedence coveruit la un moment dat de Shlomo. am dat astfel peste baietii astia. ei se cheama Graveyard Train (cum se chema si cantecul de la CCR pe care il cautam), sunt australieni si si-au creat pripriul lor gen muzical oarecum. desigur inovatia nu e totala, dar si-au gasit un fel de sound si background al lor ce ii face oarecum inovatori in domeniul lor. se cheama horror country din cate am citit eu. or sa aiba si un album in curand. mie mi-a placut mult cum suna. de asemenea pot spune ca m-a incantat si videoclipul care nu foloseste niste mijloace hyper super complicate, dar creaza o poveste misto si o atmosfera ce ajuta foarte mult formatia in transmitere.

pacat ca pe la noi nimeni nu inoveaza cu nimic, iar la capitolul videoclipuri e o jale biblica. e trist, dar poate nu o sa mai fie.

jack.

am gasit chestia asta pe net acum cateva zile. don`t ask how and why. sunt dupa cum se poate observa niste bombonele mentolate ce au scrise pe ambalaj cate un verset din biblie. si se cheama Testamints. dupa mine este o incununare a copywritingului. ar fi misto sa faca si la noi in campania electorala ceva de genul asta, pe baza de citate din basescu(eventual si elena pe cele cu fructe).

ar fi cool.

jack.

jack.

Am sa incep cu recentul eveniment ce m-a determinat de altfel sa scriu acest post. Respectabilul domnisor mr. big a gasit de cuviinta sa imi dedice mie si partial Danielei un post pe bloguletul lui. Post plin de coerenta ce poate fi citit in toata splendoarea lui aici.

Dupa interesanta lectura realizata la ora 1 noaptea in urma unui mesaj alarmant primit pe mobil am decis sa ofer reciprocitate si sa raspund si eu frumoaselor cuvinte ale stimabilului. Deci de acum incolo in acest post ma adresez creatorului “love can begin here” :

Ma ierti ca iti raspund atat de repede.  Stiu ca tu procesezi mai greu si ca la tine acolo in NeverWonder Land dureaza cam de pe 27 august pana pe 4 octombrie sa dai un feedback unui individ ce iti critica o campanie initiata si dusa pana in panzele albe de tine (stiu for a fact ca ai primit link-ul cu post-ul meu chiar in ziua in care l-am pus pe blog, pentru ca avem cunostinte comune).  Chestia asta te recomanda din start ca un bun coordonator de campanii online, un PR de exceptie si un avocat bun pentru orice cauza. Astept astfel un nou raspuns de la tine cam in 38 de zile ca inteleg ca asta ar fi latenta ta.

Dar sa trecem la chestiune. Incepi cu un minunat citat dar la care nu te obosesti sa dai si autorul. In fond nu e tot aia daca el e scris de Ernst Gombrich (iti zic eu e un critic si istoric de arta ca sa nu mai dai search pe Google) sau l-a scos o tipa care rupe biletele la Tate Gallery ? Ca principiu pot fi de acord cu  esenta citatului anonim si anume ideea ca nu trebuie sa pleci de la premize negative in a realiza critica unei creatii artistice. Dar asta nu inseamna sub nici o forma ca atunci cand o asa zisa “creatie” ce are si darul de a invada in mod abuziv spatiul public  fara nici un fundament estetic, logic, moral sau cultural pozeaza impreuna cu creatorul ei in campanie sociala sau artistica trebuie sa aplauzi sau sa ramai indiferent doar pentru ca Gicu care a facut-o zice ca e arta. Si chipurile despre arta zice Gicu in mintea lui nu e frumos sa critici. Ba uite ca da. Cand ceva mi se pare de un tembelism rar, cand vad o idee de trei lei ca vrea sa isi dea aere de “revolutie” prin arta am tendinta de a o spune. De asta am blog si de asta am creativitate. Si daca ma duce capul sa o mai si ironizez bravo mie!

Sunt satul sa vad cum cade lumea in cur dupa un sticker de doi lei ce nu spune nimic. Daca esti prost sau proasta sa alergi printr-un oras ca sa lipesti un abtibild cu un mesaj cretioid da-mi voie sa ti-o spun in fata si sa fac misto de tine asa cum pot eu mai bine. Da-mi voie sa critic pentru ca ratiunea mea imi spune ca atunci cand vad o prostie si tac nu fac decat sa o incurajez. Eu nu trec pasiv pe langa prostii fara sa le spun pe nume.

Ma intrebi plin de cocoseasca infoiere ce fac ? Pai permite-mi sa iti povestesc pe scurt cam ce am facut eu pana acum de imi permit sa am o parere despre opera ta. Am facut “Transfer” un scurt-metraj ce a fost in selectia oficiala a Future Shorts, fiind unul din cele 3 scurtmetraje selectionate in competitia oficiala a celui mai mare eveniment Future Shorts organizat in Romania (cel din Martie) te invit sa citesti mai multe despre ce a fost atunci inclusiv juriu de selectie al festivalului aici. Asta ca sa iti dau un exemplu punctual. Te las sa descoperi pe blogul meu la ce festivaluri de film au mai ajuns filmele facute de mine, ce teatre de pe la noi isi ilustreaza spectacolele cu afise facute de mine si ce lucrari de grafica, branding si ce mai vrea inimoara ta am facut eu. Asa ca sa nu imi spui tu mie micutule ce am facut si nu am facut eu pentru altii. Nu muream eu acum sa ma laud, dar tu ai intrebat, asa ca ti-am raspuns. Sa nu te las in ceata.

Scuteste-ma de teoriile astea egale cu zero despre cum sa vedem binele si sa nu punem raul inainte. Te-ai urzicat un pic de critica si te-ai gandit sa imi dai mie niste sfaturi de viata? Nu, mersi.

Faci ceva pentru ceilalti? Crezi ca incalzeste cu ceva pe cineva intreg la minte si suflet abtibildul tau?  Hai sa fim seriosi. Tu nu faci nimic pentru ceilalti. Vrei doar sa te promovezi pe tine, vrei sa agati tipe pe net, vrei sa te bagi in seama. Cati tipi ai abordat pe net sa “le dai stickere, sa iti sustina campania” ? Iti zic eu, nici unul. Sau poate crezi ca nu ti-am cercetat schema de abordare? Ai vrut sa te bagi in seama pana nu ai mai putut cu stickerele alea si mai tarziu cu filmuletul. Si desigur recunosc ca ti-a reusit. Te-ai bagat pe bloguri, ai gasit pustoaice si le-ai bagat in campanie nebunule!

Iti multumesc ca i-ai dat sfaturi de viata si Danielei, sunt convins ca le va aprecia si va incerca sa se schimbe in directia trasata de tine. Acum ca sa iti vand un pont ca de la ce sunt eu la ce oi fi tu sa stii ca nu musca la abtibild. E pe scotch, alte combinatii.

Poate prinzi ceva din toate astea, si daca vrei sa iti sustii opera poate o faci coerent, cu argumente inteligente, cu citate semnate si cu justificari valabile.

jack.

Thou shall use photography for a reason. Thou shall use images to say what is unspeakable. Thou shall think before triggering your shutter. Thou shall acknowledge than an image contains a message. Thou shall always remember that photography is an art. Thou shall not use photography to get women. Thou shall not use photography to get men. Thou shall use effects only when required. Thou shall remember that photography was not invented in the digital age. Thou shall not rate photographs. Thou shall not call oneself a photographer. Thou shall not talk about one`s gear. Thou shall not forget to print. Thou shall always click.

just saying,

jack.

multi il stiti ca Hugh Laurie din Dr. House. unde trebuie sa recunosc ca este foarte foarte tare. desi nu urmaresc serialul. am vazut doar cateva episoade. anyway. mi-as dori sa va duc  spre vizionare putin din Hugh Laurie cel pe care eu am ajuns sa il consider unul dintre cei mai mari actori de comedie din UK. prima oara cred ca l-am vazut in seria Black Adder si de atunci pana in zilele noastre am fost incantat si mereu placut surprins.

so, da. Hugh Laurie nu s-a inventat in House.

jack.

the print pretty much speaks for itself. asa ca nu am sa iti spun eu ca prezervativele sunt responsabile pentru, cred eu, o groaza de sarcini nedorite. nobody seems to point that out thou. e genul de stare de falsa siguranta ce e indusa prin advertising. ceea ce e nasol. ma gandisem de mai multa vreme la asta dar abia acum mi-a venit ideea grafica.

jack.

P.S. Full size view here.